Definita cuvantului balamut
balamút (balamúți), adj. – 1. Înșelător, trișor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieșit din uz.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu balamut
SCORBÚT s. n. boală cronică datorată lipsei vitaminei C din alimentație, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților, apariția unor plăgi deschise etc. (< fr. scorbut, lat. scorbutus) Vezi definitia »
MARȘRÚT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfă de lung parcurs care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. [Var. marșrută s.f. / cf. rus. marșrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute < marcher – a merge, route – drum]. Vezi definitia »
CERNÚT2, -Ă, cernuți, -te, adj. (Despre făină, mălai etc.) Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. – V. cerne. Vezi definitia »
-TERAPEÚT3, -TERAPÍE elem. „tratament, îngrijire”. (< fr. -thérapeute, -thérapie, cf. gr. therapeia) Vezi definitia »
facut Vezi definitia »