Definita cuvantului balamut
balamút (balamúți), adj. – 1. Înșelător, trișor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieșit din uz.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu balamut
cnut (cnúturi), s. n. – Bici. – Var. (înv.) cnută. Rus. knut (sec. XVIII). Vezi definitia »
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. (Livr.) Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut. Vezi definitia »
REȚINÚT, -Ă adj. (despre oameni) stăpânit, rezervat, sobru; moderat. (< reține) Vezi definitia »
OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput]. Vezi definitia »
BĂÚT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea. Vezi definitia »