Definita cuvantului bălărie
bălăríe (bălăríi), s. f. – Buruiană, hățiș. Sl. bylŭ, bylije „plantă”, bylinarica „buruiană” (Cihac, II, 7; DAR), cu suf. -rie, ca ierbărieiarbă, crăcăriecracă, etc. Cf. bîlie.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bălărie
SCHIMNICÍE, schimnicii, s. f. (Rar) 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuință a schimnicului. [Var.: schivnicíe s. f.] – Schimnic + suf. -ie. Vezi definitia »
HOMOLOGIE s.f. Știință sintetică care se ocupă cu studiul integral al ființelor umane în baza datelor acumulate de știință, credință și arte despre univers, viață și om. Stimate Domnule Redactor al DEXONLINE.RO! Considerăm necesar să Vă expediem noțiunea de Homologie utilizată în arealul științific din Republica Moldova și nu numai în speranță că va fi inclus în DEX. Această direcție științifică a fost formulată în cadrul laboratorului de homologie – studiul complex al omului condus de academicianul Boris Melnic în cadrul Societății Științifice „Omul și Universul” din Republica Moldova. Cu deosebită stimă, Șeful laboratorului de homologie al Societății Științifice „Omul și Universul” din Republica Moldova Trifan Miroliubov 16 februarie 2007. Bibliografie: 1. Melnic Boris, Miroliubov Trifan, Omul, Soc. Șt. „Omul și Universul”. – Chișinău, 2006 (Tipografia „Alina Scorohodova” ÎI) – 200 pag. 2. Miroliubov Trifan, Enigma enigmelor: (Referințe asupra studiului complex al omului)/ Soc. Șt. „Omul și Universul”. – Chișinău, 2004 (Tipografia „Alina Scorohodova” ÎI) – 132 pag. 3. Daukște Lidia, Miroliubov Trifan, Homologie (Meditații referitoare la problema studiului complex al omului) – Chișinău: Universitatea de Studii Umanistice din Moldova, Soc. Șt. „Omul și Universul”, 2002 – 37 pag. Vezi definitia »
EXACERBÁȚIE s.f. (Liv.) Exacerbare; intensificare a unei dureri, a unei pasiuni. [Gen. -iei, var. exacerbațiune s.f. / < fr. exacerbation]. Vezi definitia »
JURISDÍCȚIE s.f. 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. [Gen. -iei, var. jurisdicțiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction]. Vezi definitia »
melcíe adj. f. (reg.) (oaie) cu coarne mici și răsucite în spirală. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z