Definita cuvantului bălătruc
bălătrúc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bălătruc
giugiúc adj. – Drăguț, frumos. Tc. cücük (Șeineanu, II, 189). Vezi definitia »
CuC Vezi definitia »
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. Vezi definitia »
caúc (-ce), s. n. – 1. Bonetă veche de fetru, cu fundul rotund. – 2. Potcap caracteristic al preoților ortodocși. Tc. ka(v)uk (Roesler 595; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 1137; Meyer 183), cf. alb., sb. kauk, ngr. ϰαβούϰι. – Der. caucgiu, s. m. (fabricant și vînzător de cauce). Vezi definitia »
BALAMÚC, balamucuri, s. n. Casă de nebuni; ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie mare, dezordine. – Din Malamuc (nume propriu). Vezi definitia »