ZĂPĂÚC, -Ă adj. v. zăbăuc. Vezi definitia »

CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau câștig ilicit. – Din tc. çubuk. Vezi definitia »

BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”. Vezi definitia »

FERNAMBÚC s.n. Lemn de Brazilia de culoare roșiatică, folosit la fabricarea arcușurilor. [Var. pernambuc s.n. [ < germ. Fernambuk(holz), cf. Pernambuc – provincie din Brazilia]. Vezi definitia »

POLITRÚC, politruci, s. m. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. – Din rus. politruk. Vezi definitia »