CITOLÍZĂ s. f. proces de distrugere sau degenerare a elementelor celulare. (< fr. cytolyse) Vezi definitia »

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure. Vezi definitia »

LOZIOÁRĂ, lozioare, s. f. Diminutiv al lui lozie. Vezi definitia »

ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. (Reg.) Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii. – Din arhondar + suf. -iță. Vezi definitia »

CARIÓLĂ s. f. trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. (< fr. carriole, it. carriola) Vezi definitia »