MINIATURÍSTICĂ s.f. 1. Arta de a executa miniaturi; miniaturism. 2. Studiul miniaturilor de pe vechile manuscrise. [Pron. -ni-a-, gen. -cii. / < miniatură + -istică]. Vezi definitia »

-FÁZĂ² elem. „apariție, manifestare; fază”. (< fr. -phase, cf. gr. phasis) Vezi definitia »

STRÚMĂ s. f. 1. (med.) gușă. ◊ (bot.) protuberanță în formă de gușă. 2. formație tumorală de formă neregulată. (< fr. strume, lat. struma) Vezi definitia »

CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia. Vezi definitia »

DISCIPLÍNĂ s. f. 1. totalitatea regulilor de conduită și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități; supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. ◊ spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. ramură a unei științe; domeniu, specialitate: (p. ext.) știință. (< fr. discipline, lat. disciplina) Vezi definitia »