RAȚIÚNE s. f. 1. facultate a omului de a cunoaște, operând cu noțiuni, judecăți, raționamente, de a pătrunde dincolo de aparențele lucrurilor și fenomenelor; judecată, gândire; inteligență. 2. motiv, cauză, justificare, temei. ♦ ~ de stat = teorie politică și diplomatică potrivit căreia interesele generale primează asupra oricăror considerente de drept sau morală. ♦ ~ a de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică existența (unui lucru). ♦ scop, țel. (< lat. ratio) Vezi definitia »

ILAȚIÚNE s. f. aducere a bunurilor personale în proprietatea bisericii, atunci când o persoană se călugărește. (< fr. illation, lat. illatio) Vezi definitia »

UZUCAPIÚNE s.f. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. [Pron. -pi-u-, var. usucapiune s.f. / < lat. usucapio < usus – uz, capere – a lua]. Vezi definitia »

REVERBERAȚIÚNE s.f. v. reverberație. Vezi definitia »

SUPRADIMENSIÚNE s.f. Cantitate care se adaugă dimensiunilor nominale. [După fr. surdimension]. Vezi definitia »