CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam. Vezi definitia »

HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. Vezi definitia »

ISLÁM s.n. Islamism; (p. ext.) totalitatea țărilor, a popoarelor mahomedane. [< fr., tc. islam]. Vezi definitia »

ENDOGÁM, -Ă adj. 1. care practică endogamia. 2. care prezintă endogamie. (< fr. endogame) Vezi definitia »

salám (salámuri), s. n. – Mezel, cîrnat. – Var. Mold. saleam. It. salame, cf. germ. Salami, fr. salami, ngr. σαλάμι. Vezi definitia »