DESTINÁRE, destinări, s. f. Acțiunea de a destina și rezultatul ei. – V. destina. Vezi definitia »

PRECĂDÉRE s.f. Prioritate; preferință. ♦ Cu precădere = mai ales, de preferință. [< pre- + cădere]. Vezi definitia »

urdoáre (-óri), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urduros, adj. (puchinos). Vezi definitia »

a băga la malaxoare expr. a mânca; a mesteca. Vezi definitia »

schiroșáre, schiroșări, s.f. (înv.) modificare, degenerare în schir (tumoare malignă). Vezi definitia »