ABREVIÉRE s.f. Faptul de a abrevia; prescurtare; abreviație; (concr.) cuvânt, titlu etc. abreviat. [< abrevia]. Vezi definitia »

CONLOCUÍRE s.f. Faptul de a conlocui. [< conlocui]. Vezi definitia »

pristăníre, pristăníri, s.f. 1. (înv.) cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susținută. 2. (reg.; în formele: pristimire și pristinire) îngăduință, permisiune. Vezi definitia »

ORBEȚÍRE, orbețiri, s. f. v. ORBEȚI. – [DLRM] Vezi definitia »

EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria. Vezi definitia »