SILÍCIU s.n. Metaloid din familia carbonului, de culoare negricioasă în stare amorfă și cenușiu ca plumbul când este cristalizat. [Pron. -ciu. / < fr. silicium]. Vezi definitia »

PLEIOCÁZIU subst. Inflorescență în cime, în care axele laterale sunt de aceeași lungime și dispuse în verticil. [Pr.: ple-io-] – Et. nec. Vezi definitia »

PLANETÁRIU s.n. Construcție specială, în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. [Pron. -riu. / < fr. Planétarium]. Vezi definitia »

mucezíu, -íe, mucezíi, adj. (reg.) vânăt, fumuriu. Vezi definitia »

EMONCTÓRIU s. n. organ, deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. (< fr. émonctoire, lat. emonctorium) Vezi definitia »