Definita cuvantului emonctoriu
EMONCTÓRIU s. n. organ, deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. (< fr. émonctoire, lat. emonctorium)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emonctoriu
SINCLINÓRIU, sinclinorii, s. n. (Geol.) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. – Din fr. synclinorium. Vezi definitia »
marmazíu s. n. – Vin de Malvazia. Din Malvazia. Sec. XVII, înv. S-a păstrat în forma marma(n)ziu, adj. (purpuriu), se spune mai ales despre vinuri (relația cu irmiziu Tiktin, și cu naramziu, Scriban, pare îndoielnică). Fonetismul nu este clar; poate există o încrucișare cu tc. mor (Lokotsch 1482). Vezi definitia »
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri; împresurare. ◊ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune împotriva maselor populare. – It. assedio. Vezi definitia »
SALIPGÍU s. m. v. salepgiu. Vezi definitia »
cearcagíu (cearcagíi), s. m. – (Înv.) Soldat din avangardă. Tc. çarkaci. Cuvînt rar (sec. XVIII). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z