Definita cuvantului osatură
OSATÚRĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu osatură
BRÓȘĂ, broșe, s. f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de guler etc. 2. Unealtă de turnătorie de forma unui cui lung, cu care se fac canale pentru evacuarea gazelor dezvoltate la turnare. ♦ Scheletul metalic, de formă cilindrică, al unui miez de turnătorie. 3. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, adaptată la mașina de broșat, formată dintr-o tijă dințată cu mișcare liniară. – Fr. broche. Vezi definitia »
TMÉZĂ s.f. Intercalare a unui cuvânt între două elemente ale unui cuvânt compus. [Cf. fr. tmèse, gr. tmesis]. Vezi definitia »
zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri Vezi definitia »
PÁLĂ1 s. f. 1. veșmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. (< lat. palla) Vezi definitia »
SINDESMÓZĂ s. f. legătură la distanță, prin ligamente sau membrane, a două oase. (< fr. syndesmose) Vezi definitia »