CIRCUMSTÁNȚĂ s. f. împrejurare în care are loc un fapt. ◊ ocazie, conjunctură. ♦ de ~ = de formă, de ochii lumii. (< fr. circonstance, lat. circumstantia) Vezi definitia »

zárvă (-ve), s. f. – 1. Gălăgie, larmă. – 2. Ceartă, gîlceavă. Sl. zarŭvati, de la rŭvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati. – Der. zărvăi (var. zărvui), vb. (a face zgomot); zărvi, vb. (a lupta), înv.; zărghit, adj. (țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui zărvit (Tiktin); dar această explicație nu este foarte convingătoare. Vezi definitia »

PIÉRSICĂ, piersici, s. f. Fructul piersicului, sferic, cărnos, suculent, acoperit cu o pieliță pufoasă de culoare gălbuie-roșiatică. – Lat. persica. Vezi definitia »

mahórcă s. f. – Tutun prost. Rus., rut. machorka (Tiktin; Candrea; cf. Vasmer II, 107). În Mold. Vezi definitia »

PITUÍTĂ s.f. (Med.) Mucus, flegmă. [< fr. pituite, lat. pituita]. Vezi definitia »