QUIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »

DEGRESÍV, -Ă adj. (Rar) Care merge descrescând, care descrește, descrescător. [< fr. dégressif, cf. lat. degredior – a coborî]. Vezi definitia »

LAUDATÍV, -Ă adj. care laudă; elogios, favorabil. (< fr. laudatif) Vezi definitia »

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus]. Vezi definitia »

OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif]. Vezi definitia »