CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. s. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător. Vezi definitia »

MICROSPÓR, microspori, s. m. Spor al unor plante criptogame care dă naștere unui protal mascul. – Din fr. microspore. Vezi definitia »

ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe, fiare. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ. Vezi definitia »

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. Care demobilizează (2); descurajant. [< demobiliza + -tor]. Vezi definitia »

ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care eliberează. (< libera + -tor) Vezi definitia »