VICTÓRIE s. f. 1. biruință, izbândă (într-un război). 2. succes împotriva unui rival; reușită într-o competiție. 3. biruință a unei idei, a unui principiu etc. ◊ rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. (< lat. victoria) Vezi definitia »

CLORANEMÍE s. f. anemie care prezintă caracterele clorozei. (< fr. chloro-anémie) Vezi definitia »

HIPOCRINÍE s.f. (Med.) Reducere a secreției unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. hypocrinie, cf. gr. hypo – sub, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

ERÚPȚIE s.f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; erupere, țâșnire, izbucnire. ◊ Erupție vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. Erupție solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. [Gen. -iei, var. erupțiune s.f. / cf. fr. éruption]. Vezi definitia »

VIRUSOLOGÍE s. f. Inframicrobiologie. – Din fr. virusologie. Vezi definitia »