PROZELÍT, -Ă s.m. și f. Cel convertit de curând la o religie, la o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. [< fr. prosélyte, cf. lat. proselytus, gr. proselytos]. Vezi definitia »

PRETERÍT s. n. timp verbal, în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. (< fr. prétérit, lat. praeteritum) Vezi definitia »

FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite]. Vezi definitia »

BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni. Vezi definitia »

RĂTUTÍT, -Ă, rătutiți, -te, adj. (Reg.) Zăpăcit, smintit, nebun. – V. rătuti. Vezi definitia »