CECITÁTE s. f. Absență a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ◊ Cecitate psihică = pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturnă = hemeralopie. – Din fr. cécité, lat. caecitas, -atis. Vezi definitia »

SERVITÚTE s. f. 1. stare de dependență, de supunere; servitudine. ◊ obligație, constrângere. 2. (jur.) sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție. (< lat. servitus) Vezi definitia »

SORGÍNTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente. Vezi definitia »

CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis. Vezi definitia »

plante ale căror semin e sunt răspândite în spa iu prin intermediul vântului, apei, diferitelor vie uitoare; semin ele au caracteristici care înlesnesc acest mijloc de deplasare (aripioare, puf, cârlige) â?? [Sursa: M. Ielenicz si colaboratorii, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti] Vezi definitia »