urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s. f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s. n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s. m. (persoană care urzește; s. m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s. n. (mașină de urzit); urzitoare, s. f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s. f. (urzit, creație, întemeiere). Vezi definitia »

COLĂRÉZI s. m. pl. (Pop.) Bucățele de cocă¹ care se fierb în lapte sau în anumite mâncăruri; p. ext. mâncare (pentru copii) făcută din făină fiartă în lapte. – Et. nec. Vezi definitia »

Vezi kukta. Vezi definitia »

AMIÁZĂZI s. f. v. amiază. Vezi definitia »

REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Re¹- + înverzi. Vezi definitia »