BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci. Vezi definitia »

spulberíș s.n. (reg.) 1. viscol. 2. troian de zăpadă. 3. (înv.) pământ neroditor. Vezi definitia »

rádaș, -ă, rádași, -e, adj. (reg.) frumos, curat. Vezi definitia »

ZODIÁȘ, zodiáși, s. m. Zodier. (din zodie) Vezi definitia »

TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Înv.) Pedestraș, infanterist. – Din magh. talpas. Vezi definitia »