scúlă (-le), s. f. – 1. Bijuterie, giuvaier. – 2. (Pl.) Lucruri, obiecte, catrafuse. – 3. Instrument, unealtă, ustensilă. – 4. Organ sexual masculin. Origine incertă. Pare a fi ngr. σϰόλη „festiv”, cf. ngr. σϰουλαρίϰι „cercei”. Legătura cu gr. σϰῦλον, eol. *σϰύλλον „deposedare” (Diculescu, Elementele, 469), sau cu scul (Scriban) nu este convingătoare. Vezi definitia »

POLIÁNDRĂ adj., s. f. 1. (floare) cu stamine numeroase. 2. (femeie) căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. (< fr. polyandre) Vezi definitia »

scutélă, s.f. (înv.) placă chitinoasă de dimensiuni mici; scut chitinos mic. Vezi definitia »

SALÍVĂ s. f. lichid puțin vâscos, care umezește gura, secretat de glandele salivare. (< fr. salive, lat. saliva) Vezi definitia »

PUERPERÁLĂ adj. (În sintagma) Febră puerperală = boală infecțioasă care apare la lăuze, în urma pătrunderii în uter a unui agent patogen. [Pr.: pu-er-] – Din fr. puerpérale. Vezi definitia »