CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur. Vezi definitia »

MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca² + suf. -ător. Vezi definitia »

DROBUȘÓR², drobușori, s. m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob² + suf. -ușor. Vezi definitia »

DETAȘÓR s. n. mașină în procesul de măcinare a grâului pentru sfărâmarea solzișorilor de făină la trecerea prin măcinătoare. (< fr. détacheur) Vezi definitia »

RUTIȘÓR, rutișoáre, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută² + suf. -ișor) Vezi definitia »