ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor. Vezi definitia »

EXTRAFÓR s. n. Panglică (foarte) rezistentă folosită în croitorie. – Din fr. extra-fort. Vezi definitia »

ANCHETÓR s.m. (Rar) Anchetator. [< fr. enquêteur]. Vezi definitia »

ACTIVATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intesifică activitatea; activant. II. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenților. (< fr. activateur) Vezi definitia »

VEZICATÓR, -OÁRE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire) Vezi definitia »