AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil, certăreț. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo]. Vezi definitia »

MALADÍV, -Ă adj. cu aspect sau caracter nesănătos; bolnăvicios. ◊ (despre stări psihice) care trădează o boală. (< fr. maladif) Vezi definitia »

MOTÍV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală; temă, melodie, intonație. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv. Vezi definitia »

imperfectív adj. m., f. imperfectívă; pl. f. imperfectíve Vezi definitia »

CONTRASTÍV, -Ă adj. (Rar) Care pune în evidență un contrast; care accentuează un contrast; contrastant. ◊ Gramatică contrastivă = gramatică urmărind descoperirea și explicarea divergențelor dintre două limbi. [Cf. engl. contrastive, fr. contrastif]. Vezi definitia »