APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus). Vezi definitia »

COMPENSATÍV, -Ă, compensativi, -e, adj. Care stabilește o compensație, care compensează. – Din fr. compensativ. Vezi definitia »

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus. Vezi definitia »

OSTENTATÍV, -Ă adj. cu ostentație; provocator; ostentatoriu. (< germ. ostentativ, it. ostentativo) Vezi definitia »

CONGESTÍV, -Ă adj. care provoacă, care arată o congestie. (< fr. congestif) Vezi definitia »