Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE s.f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte. ♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Gen. -iei. / cf. fr. instrumentation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
RINOSCOPÍE s.f. Examinare a foselor nazale. [Gen. -iei. / < fr. rhinoscopie, cf. gr. rhis – nas, skopein – a examina]. Vezi definitia »
EMÓȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate; p. gener. orice reacție afectivă. [Var.: (înv.) emoțiúne s. f.] – Din fr. émotion, it. emozione. Vezi definitia »
LIBRÁȚIE s. f. 1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. oscilație. (< fr. libration, lat. libratio) Vezi definitia »
ZOOPATÍE s.f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că are animale (șerpi, broaște etc.) în corp. V. zoantropie. [Gen. -iei. / < fr. zoopathie, cf. gr. zoon – animal, pathos – boală]. Vezi definitia »
NECURĂȚÉNIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (concr.) murdărie, gunoi. – Ne- + curățenie. Vezi definitia »