ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al sistemelor de aștri, al galaxiilor și al universului. – Din fr. astronomie, lat. astronomia. Vezi definitia »

RETÉNȚIE s.f. 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retențiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio]. Vezi definitia »

CLOROPENÍE, cloropenii, s. f. (Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; hipocloremie. – Din fr. chloropénie. Vezi definitia »

SURESCITÁȚIE, surescitații, s. f. Surescitare. [Var.: surexcitáție s. f.] – Din fr. surexcitation. Vezi definitia »

ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau în mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere al proprietăților fizice. – Fr. allotropie. Vezi definitia »