FULGURÁȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (Med.; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Var.: fulgurațiúne s. f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis. Vezi definitia »

EMACIÁȚIE s. f. emaciere. (< fr. émaciation) Vezi definitia »

EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation. Vezi definitia »

AORTECTOMÍE s.f. Ablațiune a unei părți din aortă. [< fr. aortectomie]. Vezi definitia »

BULIMÍE s.f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă; hiperorexie; poliorexie. [Gen. -iei. / < fr. boulimie, cf. gr. boulimia]. Vezi definitia »