PERFÉCT, -Ă I. adj. 1. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi. II. adv. cu desăvârșire. ◊ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. (< lat. perfectus, germ. perfekt) Vezi definitia »

DISTRÍCT s.n. Subdiviziune teritorial-administrativă în anumite țări; ținut. [< fr. district]. Vezi definitia »

A ABATE DE LA SUBIECT (PE CINEVA): A face, a determina să renunțe la o discuție, la o dezbatere, la un subiect. Vezi definitia »

INTERDÍCT s. n. (în evul mediu) interzicere temporară de către papă sau un înalt prelat a slujbelor religioase, ca pedeapsă. (< germ. Interdikt, lat. interdictum) Vezi definitia »

Subiect de drept ce, în calitate de titular al unui drept real (de proprietate sau de folosință) asupra unor bunuri ori în calitate de executant al unor activități economice sau de prestator a unor servicii publice, obiect al contractului de concesiune, transmite, prin efectul acestui contract, altui subiect de drept (numit concesionar) spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, facultatea de a exploata acele bunuri și, respectiv, de a îndeplini acele activități economice sau servicii publice. Concedentul se obligă prin contractul de concesiune să pună la dispoziția concesionarului, la data începerii concesiunii, inventarul complet, liber de orice sarcini și să răscumpere de la acesta plusurile valorice care apar la expirarea contractului conform celor stabilite prin caietul de sarcini. Vezi definitia »