CONCATENÁȚIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio) Vezi definitia »

NOTIFICÁȚIE s. f. notificare. (< fr. notification) Vezi definitia »

DEZINTOXICÁȚIE s.f. Dezintoxicare. [Cf. fr. désintoxication]. Vezi definitia »

CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie]. Vezi definitia »

SPECTROGRAFÍE s. f. (Fiz.) Studiere a unui spectru cu ajutorul spectrografului. – Din fr. spectrographie. Vezi definitia »