EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. Vezi definitia »

CVASICONTRÁCT s. n. aranjament fără o perfectare legală. ◊ contract imperfect încheiat între guvern și producător în vederea încurajării unei anumite producții. (< fr. quasi-contrat) Vezi definitia »

INTELÉCT s.n. Facultatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; gândire, înțelegere; inteligență. [< fr. intellect, cf. lat. intellectus]. Vezi definitia »

GAZODÚCT s.n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe mari. [< fr. gazoduc]. Vezi definitia »

LACTOFRÚCT, lactofructe, s. n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte amestecat cu sucuri de fructe, zahăr etc. – Lacto- + fruct. Vezi definitia »