DEPOLUÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță, bacterie, procedeu) care servește pentru depoluare. (< fr. dépolluant) Vezi definitia »

OCURÉNT, -Ă adj. (Rar) Care survine, se întâmplă la un moment dat. ♦ (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. [< fr. occurent, lat. occurens]. Vezi definitia »

SUPLEÁNT, -Ă, supleanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură și care avea anumite atribuții secundare sau intra în compunerea completelor de judecată în cauze de importanță mai mică. 2. Adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit într-un comitet, într-o comisie, într-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea înlocui pe titular și care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppléant. Vezi definitia »

MANAGEMENT s.n. Activitatea sau arta de a conduce. ♦ Știința organizării și conducerii întreprinderii. [Pron. menéigiment. / < engl. management]. Vezi definitia »

DEFORMÁNT, -Ă adj. care deformează; care determină o deformare. (< fr. déformant) Vezi definitia »