TACT² s. n. v. taht. Vezi definitia »

ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligație, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă, întocmită de organele judiciare și servind ca bază de dezbateri la un proces. 2. Manifestare a activității umane; acțiune, fapt. ♢ Expr. A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoștință (de ceva). A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe. A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite. ♦ Rezultat al unei activități conștiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde către realizarea unui scop. 3. Diviziune mai mare în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice. – Lat. lit. actum (fr. acte). Vezi definitia »

subiect de drept ce, în calitate de titular al unui drept real ( de proprietate sau de folosință) asupra unor bunuri ori în calitate de executant al unor activități economice sau de prestator al unor servicii publice, obiect al contractului de cesiune, transmite, prin efectul acestui contract, altui subiect de drept ( numit concesionar) spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, in schimbul unei redevențe,facultatea de a exploata acele bunuri, și respectiv, de a îndeplini acele activități economice sau servicii publice. Vezi definitia »

ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. (Despre plante sau despre tulpina lor) Ridicat drept în sus; vertical. – Din lat. erectus. Vezi definitia »

INTELÉCT, intelecte s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus. Vezi definitia »