FURNÍR, furnire, s. n. Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc. – Din germ. Furnier. Vezi definitia »

curpapir, s. n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică. Vezi definitia »

chimír (chimíre), s. n. – 1. (Înv.) Boltă, arc. – 2. Brîu tipic, de piele, foarte lat, prevăzut cu buzunare. – Var. chimer. Mr. chimere, megl. chimer. Tc. kemer „boltă” și „brîu” (Roesler 596; Șeineanu, II, 112; Berneker 556; Lokotsch 1040; Ronzevalle 148), din ngr. ϰαμάρα; cf. ngr. ϰεμέρι, bg. kemer. Este dublet al lui cămară. Probabil din același cuvînt tc. (tc. kemerli „boltit”) provine ghimirlie, s. f. (ferăstrău), dacă primul său sens a fost acela de „ferăstrău rotund” (cf. var. chimilioară, chimirlic); ca și ghimirlie (var. ghemerlie, ghimerlie, dimerlie), s. f. (colibă). Vezi definitia »

gir (gíruri), s. n. – 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-și da girul); girant, s. m. (persoană care girează); giratar, s. m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire. Vezi definitia »

habadír, habadíre, s.n. (reg.) 1. val de pânză întins la soare; sul, trâmbă. 2. mânecar scurt de pânză, căputaș de pânză albă. Vezi definitia »