Definita cuvantului bamă
bámă (báme), s. f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie. – Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Șeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde și ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bamă
CĂLDĂRÚȘĂ, căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare (1). 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). – Căldare + suf. -ușă. Vezi definitia »
șoáibă, șoáibe, s.f. (reg.) muncitor forestier care asigură deplasarea în bune condiții a buștenilor pe uluc (jilip); șaibar. Vezi definitia »
CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon și hemoglobină. (< fr. carboxyhémoglobine) Vezi definitia »
RAȘCHÉTĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăță scoicile și vegetația depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la rașchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto]. Vezi definitia »
AUTOGÁMĂ, autogame, s. f., adj. (Plantă) care se caracterizează prin autogamie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogame. Vezi definitia »