RADIOFICÁȚIE, radioficații, s. f. Radiodistribuție. [Pr.: -di-o-] – Din rus. radiofikațiia. Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biochimie. Vezi definitia »

SEMICOLONÍE s. f. țară formal independentă, dar care de fapt se află în stare de dependență politică și economică față de un stat imperialist. (< semi- + colonie) Vezi definitia »

HIDROGEOLOGÍE s.f. Ramură a geologiei care studiază apele subterane. [Pron. -ge-o-, gen. -iei. / < fr. hydrogéologie]. Vezi definitia »

ORATORÍE s.f. Arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență; oratorism, retorică. [Gen. -iei. / < lat. oratoria, cf. it. oratoria]. Vezi definitia »