ZIDÁR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie¹ sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare. – Zid + suf. -ar. Vezi definitia »

TITULÁR, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care îndeplinește permanent și excesiv o funcție etc. 2. (cel) care se bucură de un drept juridic. 3. (fig.) (cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice. (< fr. titulaire) Vezi definitia »

SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári. Vezi definitia »

SANGVINÁR, -Ă adj. crud, setos de sânge. ◊ (fig.) sângeros. (< fr. sanguinaire, lat. sanguinarius) Vezi definitia »

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din râuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar. Vezi definitia »