Definita cuvantului sertar
SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sertar
VULNERÁR, -Ă adj. bun pentru vindecat rănile. (< fr. vulnéraire, lat. vulnerarius) Vezi definitia »
FAIANȚÁR s. m. cel care fabrică sau vinde faianță. (< faianță + -ar) Vezi definitia »
PĂCURÁR2, păcurari, s. m. (Reg.) Muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii. ♦ Negustor ambulant care vindea păcură (și petrol lampant) prin sate; găzar. – Păcură + suf. -ar. Vezi definitia »
pojár (pojáruri), s. n. – 1. (Înv.) Incendiu, foc. – 2. Rujeolă. – 3. În poezie, înflăcărare, ardoare, patos. – Megl. pujar. Sl. požarŭ (Miklosich, Lexicon, 683; Cihac, II, 156; Conev 42), cf. bg., slov., pol. požar și jar. – Der. pojarnic, s. m. (înv., pompier), din rus. požarnyj; pojernicie, s. f. (cazarmă de pompieri); pojarniță, s. f. (alambic; Olt., jăratic; sunătoare, Hypericum perforatum); pojeri (var. pojări), vb. (înv., a aprinde). Vezi definitia »
BREVIÁR s.n. 1. Expunere sumară a unor principii, a unor probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le rostească la anumite ore din zi. [Pron. -vi-ar, var. breviarium s.n. / cf. fr. bréviaire, it. breviario]. Vezi definitia »