HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PRODENȚÍE s.f. Orientarea spre înainte a dinților. [Gen. -iei. / < germ. Prodentie, cf. gr. pro – înainte, lat. dens – dinte]. Vezi definitia »

DUPLICÁȚIE s.f. (Rar) Duplicare, dublare. [Gen. -iei. / cf. fr. duplication, lat. duplicatio]. Vezi definitia »

BACTERIOFOBÍE s. f. Teamă patologică de bacterii. (< engl. bactériophobia) Vezi definitia »

ANATEXÍE s. f. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit. (< fr. anatexie) Vezi definitia »