SPINĂRÚȘĂ, spinărușe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui spinare; spinăruță. – Spinare + suf. -ușă. Vezi definitia »

PERMANÉNȚĂ, permanențe, s. f. 1. Stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. ◊ Loc. adv. În permanență = fără întrerupere, în mod permanent; mereu. 2. (Concr.) Organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul). – Din fr. permanence. Vezi definitia »

bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte Vezi definitia »

COLEORÍZĂ, coleorize, s. f. Organ membranos, în formă de sac sau de degetar, care acoperă radicula embrionului la unele plante monocotiledonate. [Pr.: -le-o-] – Din fr. coléorise. Vezi definitia »

puiezitúră, puiezitúri, s.f. (reg.) 1. mulțime de pui de găină. 2. mulțime de copii. Vezi definitia »