SAHELIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al pliocenului inferior de facies marin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. sahélien, cf. germ. Sahelian]. Vezi definitia »

REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan. Vezi definitia »

măgădán (măgădáni), s. m. – Vlăjgan, bărbat mare la trup. – Var. măgădău. Probabil creație spontană, cf. măgăoaie (var. măgăoană), s. f. (Olt., măgădău; sperietoare) și coșcodan. Vezi definitia »

ARAKAN (RAKHINE), stat în V Uniunii Myanmar, pe coasta de NE a G. Bengal; 36,8 mii km²; 2,1 mil. loc. (1983). Centru ad-tiv: Sittwe. Expl. forestiere (teck). Orez și tutun. Pescuit. Vezi definitia »

hazmán, hazmáni. s.m. (reg., înv.) berbece sau țap jugănit. Vezi definitia »