Definita cuvantului nisfea
nisfeá, nisf(i)éle, s.f. (înv.) 1. monedă turcească de aur sau de argint cu circulație în Țările Române. 2. (reg.) numele monedei de 50 de bani de pe la începutul sec. al XX-lea.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu nisfea
părecheá, părechéz, vb. I (reg.) 1. a împerechea. 2. (despre opinci) a croi, a confecționa opinci dintr-o piele. Vezi definitia »
BUTEA, com. în jud. Iași, pe Siret; 4.128 loc. (1991). Castel (sec. 18-19), în satul Miclăușeni. Vezi definitia »
nișașteá (-éle), s. f. – Făină de patiserie. – Var. nișeștea, nișiștea. Tc. (per.) nișaste (Șeineanu, II, 272), cf. ngr. νισεστές, bg., sb. niseste. Vezi definitia »
Comunitatea Economica Europeana Vezi definitia »
turtureá (-éle), s. f. – Porumbel-sălbatic, turtucă (Columba turtur). – Var. Trans. turtură, turturică. Mr. túrtură, turtúră, megl. túrtură, tărtură. Lat. turtŭrem (Pușcariu 1779), prin intermediul dim. turturĕlla (Pușcariu 1480; REW 9010), cf. it. tortorella, fr. tourterelle, sau mai probabil direct, cf. it. tortola, sp. tórtola, alb. turtulj. Turturea, ca și turturică, poate fi un dim intern de la turtură, formă rară, abia păstrată (cf. Lacea, Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că turtură este formație regresivă, de la turturea). – Der. turturel (var. turturoi), s. m. (bărbătușul turturelei). Din rom. provine bg. turturica (Capidan, Raporturile, 218). Vezi definitia »