BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel. Vezi definitia »

OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle) Vezi definitia »

VERZÉL, -EÁ, verzei, -ele, adj. (Pop.) Verzișor². – Din verzi (pl. lui verde) + suf. -el. Vezi definitia »

cartél (-le), s. n. – Uniune monopolistă a mai multor întreprinderi. – Var. cartelă, s. f. (bucată de hîrtie cu bonuri detașabile). It. cartello, fr. cartel. -Der. cartela, vb. (a forma un cartel). Vezi definitia »

INCONÉL s. n. aliaj de nichel, crom și fier. (< fr., engl. iconel) Vezi definitia »