MODULÁȚIE s. f. 1. modificare a amplitudinii frecvenței sau fazei unei oscilații armonice. 2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate în alta; serie de inflexiuni corespunzătoare unei emisiuni vocale. (< fr. modulation, lat. modulatio, it. modulazione) Vezi definitia »

CONTUMACÍE s. f. absență a unui inculpat de la judecată. ♦ în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia) Vezi definitia »

HEMOGLOBINURÍE s. f. prezența hemoglobinei în urină. (< fr. hémoglobinurie) Vezi definitia »

IMNOLOGÍE s. f. arta creării și studierii poeziei imnice. (< fr. hymnologie) Vezi definitia »

SUPRACONDÚCȚIE, supraconducții, s. f. (Fiz.) Supraconductibilitate. – Din fr. supraconduction. Vezi definitia »