FONÍE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie]. Vezi definitia »

zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile Vezi definitia »

PAPISTĂȘÍE s. f. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolicism; papalitate. [Var.: (înv.) păpistășíe s. f.] – Papistaș + suf. -ie. Vezi definitia »

NEGÁȚIE, negații, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio. Vezi definitia »

DISTOCÍE s.f. (Vet.) Naștere grea, dificilă la animale. [Gen. -iei. / < fr. dystocie, cf. gr. dys – dificil, tokos – naștere]. Vezi definitia »