ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate aparținând aceluiași domeniu; totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în linii mari. 2. Colectiv de artiști. – Fr. ensemble. Vezi definitia »

EPÉNGLU s.n. Evoluție aeriană elementară a unui avion, executată în plan vertical. [< fr. épingle]. Vezi definitia »

RETÁBLU s. n. (în bisericile catolice) panou vertical sculptat și pictat, în spatele altarului. (< fr. retable, sp. retablo) Vezi definitia »

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție. Vezi definitia »

EPICÍCLU s.n. 1. ~ ♦ Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent). Vezi definitia »