CRACOVIÁN, -Ă, cracoviéni, -e, s.m. și f., adj. (Persoană) care face parte din populația de bază a orașului Cracovia din Polonia sau este originară de acolo. (Cracovia (n.pr.) + suf. -an; cf. fr. cracovien) Vezi definitia »

CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț. Vezi definitia »

plăván (plăvánă), adj. – Bălan. – Var. plăvîi, plăviu, plăviț. Sl. plavŭ „alb”, plavinŭ „bălan” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 262), cf. slov. plavec „bou bălan”. Se folosește mai ales ca nume de bou; doar plăviță se zice și despre femeile blonde și înv. despre orice obiect auriu sau gălbui; cf. Coresi: căutați pămînturile, că sînt plăvițe, spre seceriș sînt. Cf. plăvaie, s. f. (varietate de struguri), format ca bălaie din bălan. Vezi definitia »

plodán, plodáni, s.m. (reg.) copil mai mărișor. Vezi definitia »

LIPCÁN, lipcani, s. m. Curier oficial (turc sau tătar) care făcea legătura între țările românești și Constantinopol sau în interiorul țării; curier, ștafetă (călare) în timp de război. – Din tc. lipkan. Vezi definitia »