hlăduí, hlăduiésc, vb. IV (reg.) 1. a scăpa teafăr (dintr-o încercare), a se însănătoși. 2. a reuși, a izbuti. 3. a termina, a sfârși. Vezi definitia »

hăbuí, hăbuiésc, vb. IV refl. (înv.) a se hârjoni, a se juca. Vezi definitia »

vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă Vezi definitia »

utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî. Vezi definitia »

răzăluí, răzăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a răzui. 2. a pili. Vezi definitia »